Practica de a Nu Adăuga Discriminare unui Singur Gând

Iluminarea Egală și Iluminarea Minunată sunt nume și trepte stabilite pentru a descrie adâncimea practicii unui bodhisattva. Dar din perspectiva Seon, în mintea originară — natura-Buddha însăși — nu există înalt sau jos, nici întâi sau după. Cuvintele care împart treptele practicii sunt un mijloc iscusit pentru a explica trezirea, nu trepte reale în locul tău originar.

Învățătura cea mai importantă din pasajul de astăzi este «a nu cădea într-un al doilea gând». Aceasta nu înseamnă o stare lipsită de orice gând. Înseamnă că, chiar acolo unde vezi, auzi, simți și cunoști, nu adaugi imediat discriminare peste acel loc și nu te agăți de ea.

Când vezi o floare, mai întâi pur și simplu vezi floarea. Dar când mintea adaugă imediat «îmi place, nu-mi place, este a mea, o vreau», se naște un al doilea gând. Și în clipa în care auzi cuvintele cuiva, dacă adaugi mereu o interpretare — «m-a ignorat, cum îndrăznește» — peste simplul fapt pe care l-ai auzit, discriminarea dă naștere la mai multă discriminare.

Așadar, a nu cădea într-un al doilea gând nu înseamnă a elimina gândul. Înseamnă a nu suprapune încă un gând peste un gând și a nu te agăța de el. «Non-mintea» despre care se vorbește în Seon nu este o minte asemenea lemnului sau pietrei, care nu cunoaște nimic; este o minte care cunoaște totul cu claritate, dar nu locuiește în acel gând. Aceasta se leagă de învățătura de a naște mintea fără a locui nicăieri — de a ridica mintea fără a te așeza nicăieri.

Chiar și gândul care măsoară, «sunt acum la Iluminarea Egală sau la Iluminarea Minunată?» sau «cât de mult m-am trezit?», poate deveni el însuși un al doilea gând care te desparte pe tine și trezirea în două. Atunci când nu locuiești în nume și trepte, nu adaugi discriminare unui singur gând și rămâi pur și simplu limpede în a vedea și a auzi, nu mai există o împărțire în două chiar acolo unde te afli.